Institutul de Cercetări Interdisciplinare pentru Bio-Nanoștiințe, înființat acum 25 de ani cu ajutorul unor cercetători precum laureatul Nobel Richard Ernst, a marcat o piatră de hotar în peisajul cercetării din România, promovând o abordare inovatoare bazată pe colaborarea între discipline. Directorul fondator, profesorul Simion Simon, a vorbit despre povestea și realizările Institutului, a explicat în ce măsură poate acesta contribui la dezvoltarea cercetării în România și care sunt șansele apariției unui nobelist român.    

Profesorul Simon a subliniat importanța fundamentală a interdisciplinarității încă de la începuturile institutului. „Ideea a fost la universitatea noastră implementată, realizată de fapt acum douăzeci și cinci de ani, când în lume mai exista un singur centru cu o denumire similară în Statele Unite”, a explicat el. Această abordare a permis evoluția consacrării cercetării interdisciplinare ca prioritate națională în strategia de dezvoltare a României, consolidată în 2002, la un an de la înființarea institutului.

Rolul cercetării interdisciplinare în strategia națională

Înființarea institutului a coincis cu o perioadă de reformă în cercetarea românească, marcată de implementarea unor noi structuri precum Consiliul Național al Cercetării Științifice și Consiliul Național de Finanțare a Cercetării din Învățământul Superior, modelate după sistemul din Regatul Unit și susținute de Banca Mondială. Profesorul Simon a menționat că, inițial, institutul a beneficiat de proiecte consistente finanțate de Banca Mondială, iar ideea a fost de a concentra dotările obținute într-un singur loc, creând un centru cu echipamente de excepție, accesibil tuturor cercetătorilor.

Modelul de inspirație a fost BioCentrum-ul din Würzburg, Germania. Deși o clădire dedicată cu multiple componente nu a fost posibilă imediat, institutul a achiziționat un laborator de calitate de la fosta fabrică CERO. Regulamentul institutului a fost clar de la început: dotări, oameni, rezultate. Cercetătorii trebuiau să aibă rezultate publicate pentru a rămâne, altfel fiind obligați să elibereze locul. Această abordare curajoasă a necesitat cinci ani pentru a se stabiliza.

Consilierea laureatului Nobel Richard Ernst, vitală pentru dezvoltare

Profesorul Simon a recunoscut că, deși institutul stă bine în prezent datorită proiectelor consistente, nu a fost întotdeauna așa. „N-a fost întotdeauna la fel, dar atunci când s-a înființat, acum douăzeci și cinci de ani, acest institut era tocmai după câștigarea unor proiecte consistente la universitate din fondurile acestea finanțate de Banca Mondială”, a afirmat el. Consilierea oferită de specialiști de renume internațional, precum laureatul Nobel Richard Ernst, a fost vitală pentru dezvoltarea instituțională.

Albert Einstein a spus odată: „Curiozitatea fără un scop este o pasăre care nu știe unde să zboare”. În contextul cercetării, această curiozitate necesită, pe lângă oameni valoroși, și dotări performante. Profesorul Simon a subliniat dificultatea stabilizării resurselor umane, menționând cazul a cinci doctori de excepție care au ales industria IT în detrimentul cercetării. Cu toate acestea, institutul a reușit să câștige proiecte importante, permițând achiziționarea de dotări de excepție care continuă să fie un atu major.

Referitor la posibilitatea apariției unui nou laureat Nobel în cadrul UBB, profesorul Simon este precaut: „Speranțe putem avea, dar sunt nerealiste în momentul de față, cred.” El a menționat cazul fizicianului Ștefan Hell, laureat Nobel, care și-a început studiile în România și a urmat un parcurs internațional, exemplificând drumul pe care cercetătorii români îl pot urma pentru a ajunge la excelență. Importanța menținerii deschiderii internaționale și a colaborării este esențială, chiar dacă entuziasmul inițial post-revoluționar s-a diminuat.

În prezent, institutul lucrează la proiecte cu aplicații practice, în special în domeniul medical, în colaborare cu centre din Cluj și cu parteneri internaționali. Un exemplu notabil este grupul de nano biofotonica al profesorului Simion Aștilean, implicat în proiecte care pot duce la dezvoltarea de noi medicamente. De asemenea, o colaborare importantă a Institutului este cea cu profesorul de la Harvard Ovidiu Andronesi. O direcție promițătoare este teranostica, o abordare care combină diagnosticul și tratamentul cu același agent, aplicabilă în special în cazul tumorilor canceroase. Profesorul Simon consideră că producerea biotică a sistemelor nano reprezintă un domeniu vast, cu potențial încă neexplorat pe deplin.