Călinul (Viburnum opulus) este un arbust cu o inălţime cuprinsă intre 2-5m. Lujerii sunt de culoare cenuşie, mugurii sunt ovoizi, bombaţi pe partea exterioară, au o culoare roşiatică sunt opuşi şi alipiţi de lujer.Frunzele sunt palmat lobate, glabre, de 4-12 cm lungime.
Peţiolul de 1-2 cm. lungime, caniculat, prevăzut cu 2-4 glande proeminente.Florile sunt hermafrodite, inflorirea are loc in lunile mai-iunie, fructele sunt drupe roşii, sferice, de 8-10 mm diametru, sunt acrişoare, suculente, cu un singur sâmbure de culoare roşie, care este cunoscut sub denumirea de călin. Se recoltează in luna septembrie –octombrie.Fructele conţin vitaminele B,C,K,P, zaharuri, acizi organici, caroten, etere compuse.Din căline se poate face marmeladă, jeleuri şi diferite băuturi răcoitoare. Fructele de călin sunt recomandate in următoarele afecţiuni:
- ulcer gastric şi duodenal.
- răceli, bronşite, pneumonii, insomnii, stare de oboseală.
- arterioscleroză, reumatism,afecţiuni hepatice, hipertensiune , boli de inimă.
- boli ale aparatului circulator, colici abdominale.
Scoarţa de călin se recoltează in lunile mai –iunie şi conţine: tanin, acizi organici, rezine, fitosterine, flavanoide, glicizatul vibunină.
Din scoarţă se obţine tinctura de călin in felul următor : intr-un vas ce se poate inchide ermetic, se pun 5 linguriţe de coajă mărunţită peste care se pun 500ml alcool rafinat de 70 de grade şi se lasă să stea 2 săptămîni.
Zilnic vasul se agită iar după cele două săptămâni se strecoară şi se pune la rece. Se iau 3 linguriţe pe zi înainte de mâncare.Sucul de călin se obţine foarte uşor cu ajutorul storcătorului de fructe. Sucul pentru a se putea păstra o perioadă mai indelungată este bine să fie ţinut la rece, după ce in prealabil s-au pus două apirine la fiecare litru de suc.
Ceaiul din cozile de căline şi din sâmburi este foarte indicat in colici, dureri menstruale, dureri reumatismale şi colici renale.
AUTOR: NICOLAE RACOLȚA