O gravidă de 26 de ani din Botoșani a murit după ce a fost lăsată să aștepte o noapte întreagă medicul. Un bărbat din Urlați a rămas cu o manetă de bicicletă în picior după ce a fost cusut de un medic ginecolog. O femeie a născut pe trotuar în fața spitalului Urziceni. Sunt trei cazuri recente care vorbesc despre un sistem de sănătate care pare că și-a pierdut busola. De ce am ajuns în această situație și ce e de făcut ne-a spus în cadrul unei emisiuni găzduite de BuzzNews.ro chirurgul și deputatul PSD de Cluj, Patriciu Achimaș-Cadariu.

Principalele idei din emisiune:

– sunt câteva elemente clare: pacienta (din Botoșani – n.red.) s-a prezentat cu o complicație din câte am citit dar nu i s-au luat nici măcar niște analize banale care să pună în evidență o astfel de situație; mă gândesc și la cazul recent cu nașterea pe trotuar în fața unui spital din Urziceni în care nu erau nici măcar medici, deci un spital inutil

– și Spitalul din Botoșani este la fel de inutil fiindcă n-a făcut, de fapt, nimic. Adică dacă pacienta era în spital sau dacă ar fi fost în afara spitalului sau acasă era exact același lucru, deci spitalele acestea sunt inutile

– în alt spital, la Urlați, un pacient a ajuns după un traumatism cu o tijă de bicicletă, o frână de mână în picior, o bucată mare de fier, nu vorbim de o așchie. A fost trimis acasă cu tija în picior. Un alt exemplu de spital inutil

– am ridicat în repetate rânduri această problemă a inutilității acestor spitale, însă dacă te duci acolo, administrația locală se va lăuda că are spital, echipă de fotbal, poate universitate. Adică avem și sport dar avem, dom’le, și educație, și cultură, le avem pe toate, însă cu ce ne ajută, că oamenii mor? Poate ne ajută la niște achiziții.

– altfel de instituții ard banii românilor, de fapt, e o falsă protecție socială, sunt bani aruncați pe fereastră. Mai bine îi arzi cu bricheta decât să îi dai acolo pentru că dacă îi arzi cu bricheta nu moare nimeni sau nu moare în maniera asta

– ce e mult mai grav în cazul gravidei de 26 de ani pe care o așteptau acasă trei copii și care a murit în spital este că cei din spital nu s-au atins de pacientă în așteptarea ipoteticului salvator. Aici se deschide o discuție infinit mai gravă: nu e o chestiune de lipsă de umanitate, ci de degradare. E vorba de o consecință a sistemului de plicuri, a faptului că dacă e pacientul meu, spitalul meu, universitatea mea, secția mea, totul e pe proprietatea mea, nu te bagi peste mine. Este sistemul feudal acuzat în universități, spitale, dar iată că el poate să aibă consecințe fatale

– părea că e un moment în care vrem să schimbăm foarte multe lucruri după pandemie și de aia poate ne-am adunat atâția medici în parlament

– mie nu îmi place România așa, vă mărturisesc, și atâta vreme cât voi fi mandatat să îi reprezint pe cei care m-au votat, mă voi împotrivi sau voi cere în mod constant reforme în aceste domenii

– din păcate, vedem tot mai des și mai des urmarea iresponsabilității din anii trecuți. Nu aș pasa iarăși problema pe vechea moștenire, suntem cu toții aici în țara asta trăitori, martori la ce s-a întâmplat, dar de fiecare dată spunem că merge și așa

– în centrele mari, lucrurile să zicem momentan stau mai bine. Și atunci, nu mai bine centralizăm medicina acolo unde putem s-o controlăm și, acolo unde nu se poate, să facem un triaj absolut la sânge și cu un transport rapid investind mai degrabă în mijloace de transport mai ușor de întreținut decât să ținem hardughii de spitale? Să duci cazurile grave în aceste centre mari e soluția

– Și să reținem în marile centre studenții bine pregătiți spre binele cetățenilor din România

– părerea mea, ca om care am condus Ministerul sănătății și cunosc sistemul din interior, fără o intervenție hotărâtă și radicală în următorii ani, probabil că sistemul ăsta nu va putea rezista mai mult de un deceniu