Un nou studiu a examinat datele genetice și de sănătate mintală a 41.000 de copii în vârstă de opt ani. Rezultatele cercetării arată că obezitatea ar putea contribui la simptomele de sănătate mintală sau invers. În cadrul cercetării s-a evaluat relația dintre indicele de masă corporală (IMC) al copiilor, un raport între greutate și înălțime, și simptomele depresiei, anxietății și ADHD.
Potrivit acestui nou studiu, este puțin probabil ca indicele de masă corporală la copii să aibă un impact important asupra tulburărilor de dispoziție sau comportamentale ale copiilor.
Rezultatele sugerează că este posibil ca unele studii anterioare, care au arătat o legătură puternică între obezitatea infantilă și sănătatea mintală, să nu fi ținut cont pe deplin de genetica familiei și de factorii de mediu.
Copiii cu obezitate sunt mai susceptibili de a fi diagnosticați cu depresie, anxietate sau tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Dar natura relației dintre obezitate și aceste afecțiuni de sănătate mintală nu este încă clară.
Obezitatea ar putea contribui la simptomele de sănătate mintală sau invers. Alternativ, mediul înconjurător al unui copil ar putea contribui atât la obezitate, cât și la tulburările de dispoziție și comportamentale.
„Trebuie să înțelegem mai bine relația dintre obezitatea infantilă și sănătatea mintală”, spune autorul principal Amanda Hughes, cercetător asociat principal în epidemiologie la Bristol Medical School, Universitatea din Bristol, Marea Britanie.
„Acest lucru necesită separarea contribuțiilor geneticii copilului și părinților și a factorilor de mediu care afectează întreaga familie”, mai spune aceasta.
Cercetătoarea și colegii ei au examinat datele genetice și de sănătate mintală de la 41.000 de copii în vârstă de opt ani și de la părinții lor din Studiul norvegian de cohortă al mamei, tatălui și copilului și din Registrul medical de nașteri din Norvegia.
Aceștia au evaluat relația dintre indicele de masă corporală (IMC) al copiilor și simptomele depresiei, anxietății și ADHD. Pentru a ajuta la separarea efectelor geneticii copiilor de influența altor factori care afectează întreaga familie, ei au luat în calcul și genetica și IMC-ul părinților.
Analiza a constatat un efect minim al propriului IMC al copilului asupra simptomelor de anxietate. Au existat, de asemenea, dovezi contradictorii cu privire la faptul că IMC-ul unui copil a influențat simptomele depresive sau ADHD ale acestuia. Acest lucru sugerează că este puțin probabil ca politicile care vizează reducerea obezității infantile să aibă un impact important asupra prevalenței acestor afecțiuni.
„Rezultatele noastre sugerează că este puțin probabil ca intervențiile concepute pentru a reduce obezitatea infantilă să aducă îmbunătățiri mari în ceea ce privește sănătatea mintală a copiilor. Pe de altă parte, politicile care vizează factorii sociali și de mediu legați de o greutate corporală mai mare și care vizează în mod direct sănătatea mintală precară a copiilor ar putea fi mai benefice”, conchide Hughes.