Potrivit unor noi cercetări, indicii privind dezvoltarea și posibilul tratament al bolii Alzheimer ar putea proveni de la un vechi instinct uman de căutare a hranei, alimentat de producția de fructoză în creier, conform Scitechdaily.
Acest instinct ar putea oferi indicii pentru dezvoltarea unui posibil tratament al bolii Alzheimer (AD). Aceasta este opinia oamenilor de știință de la Universitatea din Colorado Anschutz Medical Campus.
Publicat recent în The American Journal of Clinical Nutrition, studiul oferă un nou mod de a privi o boală fatală, caracterizată prin acumulări anormale de proteine în creier care erodează lent memoria și cogniția.
Apariția bolii Alzheimer
„Noi susținem că boala Alzheimer este determinată de alimentație”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Richard Johnson, profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Colorado, specializat în boli renale și hipertensiune arterială.
Johnson și echipa sa sugerează că boala Alzheimer este o adaptare dăunătoare regăsită la animale și la strămoșii noștri îndepărtați în perioadele de penurie.
Instinct de supraviețuire
„Un principiu de bază al vieții este asigurarea unei cantități suficiente de hrană, apă și oxigen pentru supraviețuire”, se arată în studiu. „Natura a dezvoltat o modalitate inteligentă de a proteja animalele înainte de apariția efectivă a crizei”.
Atunci când erau amenințați de posibilitatea de a muri de foame, primii oameni au dezvoltat un răspuns de supraviețuire care i-a trimis să caute hrană. Cu toate acestea, căutarea hranei este eficientă doar dacă metabolismul este inhibat în diferite părți ale creierului. Căutarea hranei necesită concentrare, evaluare rapidă, impulsivitate, comportament exploratoriu și asumare de riscuri. Aceasta este eficientizată prin blocarea altor procese și activități cognitive, cum ar fi amintirile recente și atenția la timp. Fructoza ajută la inhibarea acestor centri, permițând o mai mare concentrare asupra adunării de hrană.
De fapt, cercetătorii au descoperit că instinctul de căutare a hranei a fost pus în mișcare de metabolismul fructozei indiferent dacă aceasta a fost consumată sau produsă în organism. Metabolizarea fructozei și a subprodusului său, acidul uric intracelular, a fost esențială pentru supraviețuire, atât în cazul oamenilor, cât și al animalelor.
Cercetătorii au observat că fructoza reduce fluxul sanguin către centrul cerebral implicat în autocontrol, precum și către hipocampus și talamus. Între timp, fluxul sanguin a crescut în jurul centrului asociat cu recompensa alimentară. Toate acestea au stimulat instinctul de căutare a hranei.
„Credem că, inițial, reducerea metabolismului cerebral în aceste regiuni, indusă de fructoză, a fost reversibilă și menită să fie benefică”, a declarat Johnson. „Dar reducerea cronică și persistentă duce la atrofia progresivă a creierului și la pierderea neuronilor, cu toate caracteristicile bolii Alzheimer”.
„Comutator” blocat
Johnson suspectează că acest instinct de căutare a hranei, ceea ce el numește „comutatorul de supraviețuire”, care i-a ajutat pe oamenii antici să treacă prin perioade de penurie, este acum blocat în poziția „pornit” într-o perioadă de relativă abundență. Acest lucru duce la supraalimentarea cu alimente bogate în grăsimi, dulci și sărate, ceea ce determină o producție excesivă de fructoză.
Conform studiului, fructoza produsă în creier poate duce la inflamații și, în cele din urmă, la boala Alzheimer. Animalele cărora li s-a administrat fructoză prezintă scăderi de memorie, o pierdere a capacității de a parcurge un labirint și o inflamație a neuronilor.
„Un studiu a descoperit că dacă șobolanii de laborator sunt hrăniți cu fructoză suficient de mult timp, aceștia dezvoltă proteine tau și beta amiloide în creier, aceleași proteine observate în boala Alzheimer”, a spus Johnson. „Niveluri ridicate de fructoză se găsesc și în creierul persoanelor cu Alzheimer”.
Johnson bănuiește că tendința unor pacienți cu boala Alzheimer de a rătăci ar putea fi o remanență a instinctului străvechi de căutare a hranei.
„Ar trebui efectuate atât studii dietetice, cât și farmacologice pentru studierea efectelor reducerii expunerii la fructoză sau a blocării metabolismului acesteia, pentru a determina dacă există un potențial beneficiu în prevenirea, gestionarea sau tratamentul acestei boli”, a spus Johnson.