Cercetătorii de la centrul medical Michigan Medicine, din Statele Unite, au conceput o nouă strategie bazată pe biomarkeri pentru a diagnostica o complicație rară și mortală cauzată de anticorpii monoclonali utilizați în tratamentul mai multor tipuri de cancer.
Într-un studiu publicat marți, în JACC: CardioOncology, cercetătorii au descoperit că aproape toți pacienții cu cancer care au fost diagnosticați cu miocardită, după ce au fost tratați cu inhibitori ai punctelor de control imunitare, au prezentat semne timpurii de distrugere musculară și leziuni hepatice.
„În timp ce inhibitorii punctelor de control imunitare au revoluționat tratamentul diferitelor tipuri de cancer, pacienții care dezvoltă această complicație rară (miocardită) identificată adesea târziu, prezintă cel puțin 50% șanse de deces”, spune medicul Salim Hayek, autor principal al studiului și director medical la clinicile centrului cardiovascular de la universitatea Michigan Health.
„Diagnosticarea miocarditei după tratamentul cu inhibitori ai punctelor de control imun este o provocare, având în vedere că nu există un singur test care să o poată diferenția de alte cauze pentru leziunile cardiace. Până când pacienții se prezintă la spital, este adesea prea târziu”, spune Hayek.
„Diagnosticarea devreme a pacienților ne permite să începem terapia imunosupresoare mai devreme și să le oferim pacienților o șansă mai mare de supraviețuire”, a precizat medicul.
Inhibitorii punctului de control imunitar (ICI) sunt anticorpi monoclonali care îmbunătățesc sistemul imunitar al organismului și răspunsul acestuia împotriva celulelor canceroase.
Există un risc potențial ca activitatea imunitară crescută a medicamentului să se întoarcă împotriva organismului pacientului, provocându-i leziuni la aproape orice sistem de organe, miocardita fiind cea mai gravă complicație.
Cercetătorii au analizat peste 2.600 de pacienți cu cancer tratați cu inhibitori ai punctelor de control imun la universitatea Michigan Health în perioada iunie 2014 – decembrie 2021. Marea majoritate a pacienților diagnosticați cu miocardită ICI au prezentat, de asemenea, semne precoce de leziuni musculare și leziuni hepatice, chiar înainte de spitalizare.
Dintre acești pacienți, 95% au avut cel puțin trei biomarkeri crescuți, comparativ cu doar 5% dintre pacienții fără miocardită.
Dintre biomarkerii non-cardiaci, creatinfosfokinaza, care semnalează leziuni musculare, a fost cel mai strâns legată de dezvoltarea miocarditei ICI, precum și de moartea din orice cauză.
„Este logic ca miocardita legată de inhibitorii punctelor de control imunitar să nu apară izolat, având în vedere că un sistem imunitar dezlănțuit se așteaptă să afecteze mai multe organe și în special mușchii”, a explicat co-autorul studiului, dr. Joe-Elie Salem, profesor. de medicină la Sorbonne Université din Paris și un expert de top în domeniul miocarditei ICI.
„O mare varietate de antigene vizate de celulele T auto-reactive stimulate de ICI sunt împărțite între miocard și mușchii periferici. Miozita, sau leziunea musculară (inflamația cronică a mușchilor), este o componentă centrală a complicațiilor legate de această clasă de medicamente”, a precizat savantul.
Cercetătorii concluzionează în studiul lor, că în acest caz clinicienii ar trebui să monitorizeze pacienții cu ICI în mod regulat pentru biomarkeri care pot semnala daune în alte părți ale organismului, inclusiv pentru creatinfosfokinază (creatinkinază) pentru leziuni musculare, aspartat aminotransferază (AST) și alanin aminotransferază (ALT) pentru leziuni hepatice și lactat dehidrogenază pentru leziuni tisulare.
„Pacientului suspectat de miocardită a punctului de control imun ar trebui să i se măsoare nivelurile de creatinfosfokinază. Dacă este scăzut sau în limite normale, atunci diagnosticul de miocardită a punctului de control imun este foarte puțin probabil”, a mai precizat medicul.