Aproximativ 55 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu demență. Acest număr este în creștere pe măsură ce populația globală îmbătrânește. Pentru a găsi tratamente care pot încetini sau opri boala, oamenii de știință trebuie să înțeleagă mai bine factorii care pot cauza demența.  Astfel, cercetătorii de la universitatea Tufts, din Statele Unite au finalizat primul studiu care examinează nivelurile de vitamina D din țesutul cerebral, în special la adulții care sufereau de declin cognitiv în diferite stadii.

Aceștia au descoperit că cei cu niveluri mai mari de vitamina D în creier aveau o funcție cognitivă mai bună. Studiul a fost publicat săptămâna trecută în Alzheimer & Dementia.

„Această cercetare întărește importanța studierii modului în care alimentele și nutrienții creează rezistență pentru a proteja creierul îmbătrânit împotriva bolilor precum boala Alzheimer și alte demențe asociate”, a declarat Sarah Booth, director al Centrului de Nutriție și Cercetare pentru Îmbătrânire USDA (HNRCA) la Tufts, unul dintre autorii studiului.

Vitamina D susține multe funcții în organism, inclusiv răspunsul imun și menținerea oaselor sănătoase. Sursele alimentare bogate în vitamina D includ pește gras și băuturi precum laptele sau sucul de portocale.

Expunerea scurtă la lumina soarelui oferă, de asemenea, o doză de vitamina D.

„Multe studii au arătat o legătură între dieta alimentară sau factorii nutriționali și performanța sau funcția cognitivă la adulții în vârstă, inclusiv multe studii despre vitamina D, dar toate se bazează fie pe aportul alimentar, fie pe măsurarea vitaminei D din sânge”, a spus Kyla Shea, cercetător și profesor asociat la facultatea de științe și politici nutriționale Friedman de la Tufts.

„Am vrut să știm dacă vitamina D chiar este prezentă în creier și, dacă este, cum sunt legate aceste concentrații de declinul cognitiv”, a precizat ea.

Echipa de cercetare a examinat mostre de țesut cerebral de la 209 participanți din proiectul Rush Memory and Aging, un studiu pe termen lung al bolii Alzheimer, care a început în 1997.

Cercetătorii de la universitatea americană Rush au evaluat funcția cognitivă a participanților, pe măsură ce îmbătrâneau și au analizat neregulile din țesutul lor cerebral după moarte.

În studiul Tufts, cercetătorii au căutat vitamina D în patru regiuni ale creierului, două asociate cu modificări legate de boala Alzheimer, una asociată cu forme de demență legate de fluxul sanguin și o regiune fără asocieri cunoscute cu declinul cognitiv legat de boala Alzheimer sau boala vasculară.

Vitamina D, prezentă în țesutul creierului, corelată cu o funcție cognitivă mai bună

Ei au descoperit că vitamina D era într-adevăr prezentă în țesutul creierului, iar nivelurile ridicate de vitamina D în toate cele patru regiuni ale creierului s-au corelat cu o funcție cognitivă mai bună.

Cu toate acestea, nivelurile de vitamina D din creier nu s-au asociat cu niciunul dintre markerii fiziologici asociați cu boala Alzheimer din creierele studiate, inclusiv acumularea plăcii de amiloid, demența cu corpi Lewy sau dovezile de AVC cronice sau microscopice.

Aceasta înseamnă că încă nu este clar cum ar putea afecta vitamina D funcția creierului. „Demența este multifactorială și multe dintre mecanismele patologice care stau la baza acesteia nu au fost încă bine descrise. Vitamina D ar putea fi legată de rezultate la care nu ne-am uitat încă, dar intenționăm să le studiem în viitor.”, a explicat Shea.

„Vitamina D ar putea fi legată de rezultate la care nu ne-am uitat încă, dar intenționăm să le studiem în viitor”.

De asemenea, se știe că vitamina D variază între populații, în funcție de rasă și etnie, iar majoritatea participanților din grupul original al studiului Rush erau albi.

Cercetătorii plănuiesc studii ulterioare folosind un grup mai divers de participanți pentru a analiza alte modificări ale creierului asociate cu declinul cognitiv. Ei speră că aceste studii vor duce la o mai bună înțelegere a rolului pe care vitamina D îl poate juca în prevenirea demenței.

Experții avertizează însă populația să nu folosească doze mari de suplimente de vitamina D ca măsură preventivă.

Doza recomandată de vitamina D este de 600 UI pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 1 și 70 de ani și de 800 UI pentru cei mai în vârstă – cantitățile excesive pot provoca rău și au fost legate de riscul de pierdere a echilibrului.