Boala Alzheimer este o tulburare a creierului care distruge încet memoria și abilitățile de gândire. În cele din urmă, afectează capacitatea de a îndeplini cele mai simple sarcini. La majoritatea persoanelor cu Alzheimer, simptomele apar mai târziu în viață. Demența este pierderea funcției cognitive – gândire, amintire și raționament – și a abilităților comportamentale într-o asemenea măsură încât interferează cu viața și activitățile de zi cu zi ale unei persoane, potrivit National Institute of Aging.

Demența variază în severitate de la cel mai ușor stadiu, când abia începe să afecteze funcționarea unei persoane, până la cel mai sever stadiu, când bolnavul depinde complet de ajutorul celorlalți în activitățile de bază ale vieții de zi cu zi.

Cauzele demenței pot varia, în funcție de tipurile de modificări ale creierului. Alte demențe includ demența cu corpi Lewy (LBD), tulburările frontotemporale și demența vasculară. Este obișnuit ca oamenii să aibă demență mixtă – o combinație de două sau mai multe tipuri de demență. De exemplu, unii oameni au atât boala Alzheimer, cât și demența vasculară.

Semne și simptome ale bolii Alzheimer

Problemele de memorie sunt de obicei unul dintre primele semne ale tulburărilor cognitive legate de Alzheimer. Unii oameni cu probleme de memorie au o afecțiune numită tulburare cognitivă ușoară (MCI). Cu MCI, oamenii au mai multe probleme de memorie decât alții de vârsta lor, dar simptomele lor nu interferează cu viața lor de zi cu zi. Dificultățile de mișcare și problemele cu simțul mirosului au fost, de asemenea, legate de MCI. Persoanele în vârstă cu MCI prezintă un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer, dar nu toți o fac. Unii pot chiar reveni la cogniția normală.

Primele simptome ale Alzheimer variază de la o persoană la alta. Pentru mulți, declinul aspectelor cognitive non-memorice, cum ar fi găsirea cuvintelor, problemele de vedere/spațial și raționamentul sau judecata afectate pot semnala stadiile foarte incipiente ale bolii.
Cercetătorii studiază biomarkeri (semne biologice ale bolii găsite în imaginile creierului, lichidul cefalorahidian și sânge) pentru a detecta schimbările precoce în creierul persoanelor cu MCI și la persoanele normale din punct de vedere cognitiv, care pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer.

Este nevoie de mai multe cercetări înainte ca aceste tehnici să poată fi utilizate pe scară largă și în mod obișnuit pentru a diagnostica Alzheimer în cabinetul unui furnizor de servicii medicale.

Stadiile bolii Alzheimer

Boala Alzheimer ușoară

Pe măsură ce boala Alzheimer se agravează, oamenii se confruntă cu pierderi mai mari de memorie și alte dificultăți cognitive.
Problemele pot include rătăcirea și pierderea, probleme cu gestionarea banilor și plata facturilor, repetarea întrebărilor, nevoia de timp suplimentar pentru a îndeplini sarcinile zilnice normale și schimbări de personalitate și comportament.
Oamenii sunt adesea diagnosticați în această etapă.

Boala Alzheimer moderată

În această etapă, apar leziuni în zone ale creierului care controlează limbajul, raționamentul, gândirea conștientă și procesarea senzorială, cum ar fi capacitatea de a detecta corect sunete și mirosuri.

Pierderea memoriei și confuzia se agravează, iar oamenii încep să aibă probleme în a recunoaște familia și prietenii. Este posibil ca aceștia să nu poată învăța lucruri noi, să îndeplinească sarcini în mai mulți pași, cum ar fi să se îmbrace sau să facă față unor situații noi.

În plus, oamenii din acest stadiu pot avea halucinații, iluzii și paranoia și se pot comporta impulsiv.

Boala Alzheimer severă

În cele din urmă, plăcile și încurcăturile se răspândesc în tot creierul, iar țesutul creierului se micșorează semnificativ. Persoanele cu Alzheimer sever nu pot comunica și sunt complet dependente de ceilalți pentru îngrijirea lor. Aproape de sfârșitul vieții, persoana poate fi la pat cel mai mult timp.

Ce cauzează boala Alzheimer?

În ultimii ani, oamenii de știință au făcut progrese uriașe în înțelegerea mai bună a bolii Alzheimer. Totuși, nu știe încă pe deplin ce cauzează boala Alzheimer la majoritatea oamenilor.

La persoanele cu boala Alzheimer cu debut precoce, o mutație genetică poate fi cauza. Boala Alzheimer cu debut tardiv apare dintr-o serie complexă de modificări ale creierului care pot produce de-a lungul deceniilor.

Cauzele includ probabil o combinație de factori genetici, de mediu și de stil de viață. Importanța oricăruia dintre acești factori în creșterea sau scăderea riscului de a dezvolta Alzheimer poate diferi de la o persoană la alta.

Bazele bolii Alzheimer

Oamenii de știință efectuează studii pentru a afla mai multe despre plăci, încurcături și alte caracteristici biologice ale bolii Alzheimer. Progresele în tehnicile imagistice ale creierului permit cercetătorilor să vadă dezvoltarea și răspândirea proteinelor amiloid și tau anormale în creierul viu, precum și modificările structurii și funcției creierului.

Oamenii de știință explorează, de asemenea, cei mai timpurii pași în procesul bolii, studiind modificările din creier și fluide corporale care pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor Alzheimer. Descoperirile acestor studii vor ajuta la înțelegerea cauzelor bolii Alzheimer și vor face diagnosticul mai ușor.

Unul dintre marile mistere ale bolii Alzheimer este motivul pentru care afectează în mare măsură adulții în vârstă.

Cercetările privind îmbătrânirea normală a creierului explorează această întrebare. De exemplu, oamenii de știință învață cum modificările creierului legate de vârstă pot dăuna neuronilor și pot afecta alte tipuri de celule ale creierului pentru a contribui la deteriorarea Alzheimer.

Aceste modificări legate de vârstă includ atrofia (scăderea) anumitor părți ale creierului, inflamația, deteriorarea vaselor de sânge, producerea de molecule instabile numite radicali liberi și disfuncția mitocondrială (o defalcare a producției de energie într-o celulă).

Genetica bolii Alzheimer

Majoritatea persoanelor cu Alzheimer au forma cu debut tardiv a bolii în care simptomele devin evidente la mijlocul anilor 60 sau mai târziu.

Cercetătorii nu au găsit o genă specifică care să provoace în mod direct boala Alzheimer cu debut tardiv, dar existența unei forme a genei apolipoproteinei E (APOE) crește riscul unei persoane.

Această genă are mai multe forme, iar una dintre acestea, APOE ε4, crește riscul unei persoane de a dezvolta Alzheimer și este, de asemenea, asociată cu o vârstă mai timpurie a debutului bolii. Cu toate acestea, purtarea formei APOE ε4 a genei nu înseamnă că o persoană va dezvolta cu siguranță boala, iar unele persoane fără APOE ε4 pot dezvolta, de asemenea, boala Alzheimer.

Oamenii de știință au identificat, de asemenea, câteva regiuni de interes în genom (setul complet de ADN al unui organism) care pot crește sau scădea riscul unei persoane de apariție a bolii Alzheimer cu debut tardiv în diferite grade.

Boala Alzheimer cu debut precoce apare între 30 de ani și mijlocul de 60 de ani și reprezintă mai puțin de 10% din toate persoanele cu Alzheimer. Unele cazuri sunt cauzate de o modificare moștenită a uneia dintre cele trei gene. Pentru alții, cercetările arată că sunt implicate și alte componente genetice.

Majoritatea persoanelor cu sindrom Down dezvoltă Alzheimer. Acest lucru se poate datora faptului că persoanele cu sindrom Down au o copie suplimentară a cromozomului 21, care conține gena care generează amiloid dăunător.

Factori de sănătate, mediu și stil de viață

Cercetările sugerează că o serie de factori dincolo de genetică pot juca un rol în dezvoltarea și evoluția bolii Alzheimer. Există un mare interes, de exemplu, în relația dintre declinul cognitiv și afecțiunile vasculare, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și hipertensiunea arterială, precum și afecțiunile precum diabetul și obezitatea. Cercetările în curs ne vor ajuta să înțelegem dacă și cum reducerea factorilor de risc pentru aceste afecțiuni poate reduce și riscul de Alzheimer.

O dietă nutritivă, activitatea fizică, angajamentul social și activitățile care stimulează mintal au fost toate asociate cu ajutorul oamenilor să rămână sănătoși pe măsură ce îmbătrânesc. Acești factori ar putea ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de declin cognitiv și a bolii Alzheimer. Cercetătorii testează unele dintre aceste posibilități în studii clinice.

Cum este diagnosticată boala Alzheimer?

Puneți persoanei și unui membru al familiei sau unui prieten întrebări despre starea generală de sănătate, utilizarea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, dietă, probleme medicale anterioare, capacitatea de a desfășura activități zilnice și schimbări de comportament și personalitate.

Efectuați teste de memorie, rezolvare de probleme, atenție, numărare și limbaj.

Efectuați teste medicale standard, cum ar fi teste de sânge și urină, pentru a identifica alte cauze posibile ale problemei.

Efectuați scanări ale creierului, cum ar fi tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET), pentru a susține un diagnostic de Alzheimer sau pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptome.

Aceste teste pot fi repetate pentru a oferi medicilor informații despre modul în care memoria persoanei și alte funcții cognitive se schimbă în timp.

Persoanele cu probleme de memorie și gândire ar trebui să discute cu medicul lor pentru a afla dacă simptomele lor se datorează bolii Alzheimer sau unei alte cauze, cum ar fi accidentul vascular cerebral, tumora, boala Parkinson, tulburările de somn, efectele secundare ale medicamentelor, o infecție sau alt tip de demență. Unele dintre aceste afecțiuni pot fi tratabile și posibil reversibile.

Dacă diagnosticul este Alzheimer, începerea tratamentului cât mai devreme posibil în procesul bolii ar putea ajuta la menținerea funcționării zilnice pentru o perioadă.

Un diagnostic precoce ajută, de asemenea, familiile să își planifice viitorul. Aceștia se pot ocupa de chestiuni financiare și juridice, pot aborda potențiale probleme de siguranță, pot afla despre aranjamentele de locuit și pot dezvolta rețele de sprijin.

În plus, un diagnostic precoce oferă oamenilor mai multe oportunități de a participa la studii clinice sau alte studii de cercetare care testează posibile noi tratamente pentru Alzheimer.

Cum se tratează boala Alzheimer?

Alzheimer este complex și, prin urmare, este puțin probabil ca un medicament sau o altă intervenție să o trateze cu succes la toate persoanele care trăiesc cu această boală.

Oamenii de știință explorează multe căi pentru a întârzia sau preveni boala, precum și pentru a trata simptomele acesteia. În studiile clinice în curs, oamenii de știință dezvoltă și testează mai multe intervenții posibile. În studiu sunt terapii medicamentoase care vizează o varietate de intervenții ale bolii, precum și abordări nonmedicamentale, cum ar fi activitatea fizică, dieta, antrenamentul cognitiv și combinațiile acestora. Așa cum avem multe tratamente pentru boli de inimă și cancer, probabil că vom avea nevoie de multe opțiuni pentru tratarea bolii Alzheimer. Medicina de precizie – primirea tratamentului potrivit persoanei potrivite la momentul potrivit – va juca probabil un rol major.

Abordările actuale pentru tratarea bolii Alzheimer se concentrează pe ajutarea oamenilor să-și mențină funcția mentală, tratarea procesului bolii de bază și gestionarea simptomelor comportamentale.

Gestionarea comportamentului bolii Alzheimer

Simptomele comportamentale comune ale Alzheimer includ insomnia, rătăcirea, agitația, anxietatea și agresivitatea. Oamenii de știință învață de ce apar aceste simptome și studiază noi tratamente – medicamentoase și nonmedicamentale – pentru a le gestiona.

Cercetările au arătat că tratarea simptomelor comportamentale poate face persoanele cu Alzheimer mai confortabile și facilitează lucrurile pentru îngrijitorii.

SURSA: (Surse: National Institute of Aging, EatThis, NotThat!)