Anxietatea moștenită genetic este un subiect fascinant pe care îl explorăm astăzi în emisiunea Reporter Medical împreună cu profesor univ. Dr. Anca Dobrean, șefa Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie al UBB.
Care este rădăcina anxietății?
În discuțiile curente, mulți se întreabă dacă anxietatea poate fi transmisă genetic. Potrivit doamnei Dobrian, există o legătură, dar impactul genetic este limitat la aproximativ 25-30% din manifestările anxietății. Aceasta sugerează că, pe lângă predispoziția genetică, mediul joacă un rol esențial în dezvoltarea și manifestarea anxietății la copii și adolescenți.
Interacțiunea dintre genetic și mediu
Profesorul Dobrian subliniază că, deși există o vulnerabilitate genetică, aceasta se activează adesea prin intermediul mediului. Interacțiile cu părinții, modul în care aceștia reacționează în situații dificile și experiențele externe influențează cum un copil dezvoltă anxietatea. Studiile pe gemeni au demonstrat că cei crescuți în medii diferite manifestă diferite niveluri de anxietate, ceea ce sugerează că mediu este un factor determinant.
Mecanismele de condiționare
Un aspect important pe care doamna Dobrian îl menționează este condiționarea. Aceasta poate apărea fie prin experiente directe cu stimuli negativi, cum ar fi un accident, cât și prin observarea comportamentului părinților. De exemplu, un copil poate dezvolta frica de apă observând reacțiile exagerate ale mamei sale în fața apei. Astfel, anxietățile și fricile pot fi transmise de la o generație la alta prin aceste mecanisme de observație.
În concluzie, factorii genetici contribuie la predispoziția la anxietate, dar mediul joacă un rol de activator. Educarea părinților este esențială pentru a înțelege cum comportamentul lor poate influența dezvoltarea copiilor. Aceasta este o temă importantă de discutat, iar doamna Dobrian ne-a oferit o viziune clară și valoroasă asupra subiectului.
