Înainte de adoptarea unei noi legi a malpraxisului, avem nevoie de un sistem medical funcțional: să acceptăm realitatea din teren, ce resursă umană avem raportată la nevoile și necesitățile populației, cine, unde și cu ce resurse poate să lucreze, pentru că atunci când banii din contractul cu Casa de Asigurări acoperă doar salariile și încă foarte puțin, iar familiile pacienților vin de acasă cu materiale sanitare, nu știu cum poate acționa corect o Lege a malpraxisului”, a declarat prof. univ. dr. Patriciu Achimaș Cadariu, deputat PSD și chirurg la Institutul Oncologic din Cluj.

Profesorul Achimaș-Cadariu apreciază, însă, că noua lege a malpraxisului anunțată de preşedintele Colegiului Medicilor din România, Daniel Coriu, este necesară.

Riscuri

“Domnul profesor Coriu și un grup de la Colegiul Medicilor au organizat numeroase dezbateri, au identificat problemele, o lege a malpraxisului e necesară, există în orice stat european. Până când aceste lucruri nu vor fi reglementate, nu o să fie fericiți nici pacienții, nici medicii, nici sistemul în sine, asiguratorii și terții. Nu o să fie poate fericiți nici după ce va exista această lege, dar măcar vor exista niște chestiuni clare, reglementate”, a spus fostul ministru al Sănătății.

În absența unei legi acoperitoare a malpraxisului, anumiți medici ezită să preia unele cazuri mai complicate iar unele specialități medicale nu mai sunt atât de dorite la Rezidențiat de către absolvenții de medicină.

“Specialități importante, cum este chirurgia, au rămas neocupate. Atunci când 50 la sută din locurile din Cluj, Iași și București nu se ocupă este o foarte mare problemă”, a apreciat deputatul.

Există numeroase situații în care medicii riscă să fie linșați mediatic și dați în judecată de pacienți sau aparținători în urma unor complicații care nu li se pot imputa personal și care țin de carențele sistemului.

O problemă de sistem

Dacă vorbim de o intervenție chirurgicală, echipa medicală ar trebui să aibă acces la întregul istoric medical al pacientului, pe baza căruia acestuia din urmă să i se comunice riscurile intervenției, în vedere exprimării consimțământului. Modele există, de exemplu cel german, unde pentru o intervenție minoră uneori pacientului i se cere să completeze un vraf de consimțăminte, lucrurile fiind prevăzute până la complicații serioase care pot să apară de la acea intervenție minoră.

“Dar dacă tu, ca pacient, habar nu ai de trei sferturi dintre lucrurile din istoricul tău medical și medicul nu are cum să le verifice, acel medic va practica medicina defensivă, adică va prefera poate să amâne sau să paseze cazul pentru că își dă seama că poate intra într-o mare belea, aceasta dacă are conștiință. Alții, poate, preferă riscul, plicul”, a afirmat chirurgul de la Institutul Oncologic Cluj.

Soluția în acest caz, spune deputatul, este dosarul electronic medical, “dacă depășim obsesia cu cipurile implantate și numărul fiarei și dacă nu ducem lucrurile în zona teoriei conspirației”.

“Efortul colegilor noștri este excepțional, ei vor să ducă lucrurile la bun sfârșit cu acest proiect de lege. Trebuie să ne așezăm și să urmărim interesul pacientului, evident, dar și drepturile și responsabilitățile medicilor. Și există modele europene, există persoane specializate pe care le putem consulta pentru legea malpraxisului”, a mai spus prof.univ. dr. Patriciu Achimaș-Cadariu.