La nivel global, la fiecare 40 de secunde un om își ia viața. Noi cercetări arată că un astfel de comportament suicidar este influențat și de genetică. Peste 800.000 de oameni se sinucid în fiecare an. Cercetările arată că o persoană se sinucide nu din cauza unuia, ci a mai multor factori, iar printre aceștia se află și genetica.

Asta, cu toate că atunci când vorbim despre comportamentul suicidar sau de auto-vătămare, luăm în considerare doar factorii externi și rareori ne uităm la genetică. Un nou studiu dezvăluie că tendința de sinucidere la oameni nu este legată doar de factori sociali, psihologici, financiari și personali, ci este legată și de gene.

O echipă de cercetători de la Centrul Medical al Universității Duke, din SUA, a identificat patru gene care pot crește riscul de gânduri și acțiuni suicidare, scrie Interesting Engineering.

„În timp ce genele reprezintă o cantitate mică de risc în raport cu alți factori, trebuie să înțelegem mai bine căile biologice care stau la baza riscului unei persoane de a se angaja într-un comportament suicidar.

Sinuciderea este a patra cauză de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani. Cu cât știm mai multe, cu atât putem preveni mai bine aceste morți tragice”, a spus Nathan Kimbrel, profesor de psihiatrie la Duke și unul dintre autorii principali ai studiului.

Un studiu realizat pe nu mai puțin de 633.778 de foști militari americani a dezvăluit că că există diverși factori genetici potențial legați de comportamentul de auto-vătămare.

Concret, au fost identificate patru gene care s-au dovedit a fi strâns legate de comportamentul de suicid la veterani, dar nu numai. Cele patru gene sunt ESR1 (receptor de estrogen 1), DRD2 (receptor de dopamină D2), DCC (receptor de netrină 1) și TRAF3 (factor asociat receptorului TNF 3).

DRD2 este asociat cu schimbări de dispoziție, abuz de alcool, ADHD și diverse alte comportamente riscante care cresc tendințele suicidare la un individ. Receptorul de estrogen pe de altă parte este legat de factori precum depresia și tulburarea de stres post-traumatic. Gena DCC la oameni este legată de probleme psihologice, abuzul de substanțe și dezvoltare intelectuală afectată.

Cât despre gena TRAF3, aceasta este responsabilă pentru comportamentul antisocial la subiecți. Aceasta provoacă probleme mintale cum ar fi tulburarea bipolară și ADHD.

Este important de menționat că, deși aceste gene modelează comportamentele legate de sinucidere la oameni, ele nu sunt în întregime responsabile pentru actul în sine. Ele doar contribuie la factorii personali, sociali și externi care afectează viața unui individ.

„Este important de reținut că aceste gene nu îi fac pe oameni ‘predestinați’ la astfel de probleme, dar este important să înțelegem că ar putea exista riscuri sporite, în special atunci când sunt combinate cu evenimentele din viață”, a explicat unul dintre autorii studiului.

Nu este prima cercetare care evidențiază genetica din spatele sinuciderii. Multe studii anterioare indică faptul că persoanele care au un istoric de comportament suicidar în familie sunt mai predispuse să se sinucidă. Copiii ai căror părinți se sinucid sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare de a se implica în comportamente de auto-vătămare.

Unii cercetători susțin chiar că factorii genetici reprezintă 50% din comportamentul suicidar la oameni. Cu toate acestea, nu există o formulă care să măsoare în mod clar proporția în care genele afectează tendințele suicidare la oameni.